PORTOCALA MECANICA PDF

Verdictul pe scurt, dupa intoarcere: Delta e minunata. Dar desi a trecut o luna de atunci, inca imi aduc aminte perfect sentimentul unic al cantitatii neimaginabile de apa care s-a scurs pe fata si pe ochelarii mei in aceasta iesire. Iar cand stai cu orele intr-o barca descoperita in timp ce toarna direct pe tine de parca n-a mai turnat de un secol, imobilizat pentru ca orice miscare ar insemna ca sigur iti intra pe undeva niste apa si cu privirea in jos ca sa nu-ti intre ploaia direct in ochi , iti trec foaaaarte multe prin cap. Initial, cand vezi ca incepe pic pic pic sa ploua, optimistul din tine o ia usurel: — Hmmm, ia uite… a inceput sa ploua.

Author:JoJora Gardajinn
Country:Cambodia
Language:English (Spanish)
Genre:Marketing
Published (Last):17 November 2012
Pages:390
PDF File Size:13.59 Mb
ePub File Size:11.86 Mb
ISBN:526-5-57969-583-9
Downloads:27693
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Kazrarisar



Verdictul pe scurt, dupa intoarcere: Delta e minunata. Dar desi a trecut o luna de atunci, inca imi aduc aminte perfect sentimentul unic al cantitatii neimaginabile de apa care s-a scurs pe fata si pe ochelarii mei in aceasta iesire. Iar cand stai cu orele intr-o barca descoperita in timp ce toarna direct pe tine de parca n-a mai turnat de un secol, imobilizat pentru ca orice miscare ar insemna ca sigur iti intra pe undeva niste apa si cu privirea in jos ca sa nu-ti intre ploaia direct in ochi , iti trec foaaaarte multe prin cap.

Initial, cand vezi ca incepe pic pic pic sa ploua, optimistul din tine o ia usurel: — Hmmm, ia uite… a inceput sa ploua. Eh, e doar un pic de apa, hai sa ne punem pelerinele de ploaie si sa stam cuminti. Cu siguranta se opreste cat ai zice peste.

Dupa jumatate de ora de ploaie cu galeata, optimistul s-a dus sa se culce. In locul lui au ramas doar gandurile tale, omul normal care constientizeaza ca este intr-o barca in mijlocul unei ape imense si nu are cum sa coboare: — Ok, this is getting annoying. Apoi incepi de-a dreptul sa te enervezi: — Pe bune????

Dar ce-am facut sa merit astaaaa? Apoi te enervezi si mai tare pentru ca iti dai seama ca daca incepi sa plangi, nu faci decat sa maresti cantitatea de apa care iti siroieste deja pe fata. Iar lucrul asta te face sa plangi si mai tare. E un cerc vicios. E doar APA. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla?? Si la urma urmei, acuma CAT poate sa ploua?? Dupa o ora in care ploaia nu numai ca nu s-a oprit dar s-a intetit si a si inceput sa bata vantul, iti dai seama ca MULT.

Foarte mult. De asemenea, iti dai seama ca nu te-ai gandit niciodata cu adevarat la cat de mult poate sa ploua intr-o zi. Asa, in general, ca fapt divers. Ca sa nu o iei complet razna, te decizi ca o idee buna ar fi sa-ti ocupi cumva timpul, asa ca incerci sa te gandesti la orice. Desigur, chestii complet nelegate de ploaie, cum ar fi de exemplu: — Sigur sigur nu s-au inventat stergatoare pentru ochelari?? Hmmm…- Ma intreb cam cati litri de apa au cazut pana acum pe mine…- Daca as sti asta, oare as putea calcula cati litri ar trebui se stranga in barca asta ca sa ne scufundam??

Hmmmm… Dupa o vreme deja ai pierdut notiunea timpului, ai impresia ca te ploua de o zi intreaga. Ai intepenit total, mai ales gatul de la atata stat cu ochii in jos, asa ca te gandesti sa ridici un pic privirea. Doar esti in Delta, ce mama naibii, sa vedem si noi niste pasari zic. Cum sta bai nene asa nonsalant in ploaie?? Apoi iti dai seama, uitandu-te la colegii din fata, ca ceilalti stau mult, mult mai prost decat tine.

Nimeni altcineva nu are pelerina atat de buna si probabil esti singurul care inca mai are hainele uscate. Dar cumva asta nu te face deloc sa te simti mai bine. In ultimul stadiu e posibil sa ai si halucinatii cum ca ti se pare ca mai e un pic, gata, acum ajungem, uite parca vad niste case. Pe naiba, nu e nimic. E doar apa. La un moment dat poti sa juri ca vezi pe… — Noe!

Aia e Arca lui Noe?? Repede, strangeti toate animalele!!! Cam asa arata o zi in Delta pe cod galben. Cum am ajuns acolo fix pe un asa hal de vreme? Preambul De foarte multa vreme imi doream sa ajung in Delta.

In multe feluri, o iesire in Delta seamana cu o iesire pe munte. In primul rand, de imbracat cam tot ca pe munte trebuie sa te imbraci.

De incaltat la fel, bocancii sau macar semighetele nu trebuie sa lipseasca. In plus, orice iubitor de natura cred ca isi doreste sa descopere salbaticia Deltei, sa o fotografieze, sa o cunoasca indeaproape, si eu nu sunt cu nimic diferita de orice alt iubitor de natura. Asa ca atunci cand am primit invitatia celor de la Descopera Delta Dunarii sa merg acolo cateva zile, am zis aproape instantaneu da, fericita peste masura ca asteptarea a luat sfarsit. ZIUA 1 — 29 mai Ma trezesc pe la 9 dupa doar vreo 3 ore de somn.

Am avut mult de munca pana in ultima clipa asa ca n-a fost timp de mai mult. Cu cateva zile inainte am consultat prognoza meteo, care spunea ca o sa fie ceva ploaie, dar nu foarte multa, si m-am bazat ca o sa am noroc, ca de obicei. Incercand sa fac dus, sa imi usuc parul si sa-mi fac bagajul in timp record fara sa uit nimic, omit sa verific din nou prognoza meteo, si dusi suntem pe drumul spre Delta.

Ajunsi in portul Aval din Tulcea cu aerul conditionat pornit, cand ne dam jos din masina mai sa lesinam de caldura. Tot timpul cat asteptam sa se stranga tot grupul ca sa plecam, imi fac griji serioase ca o sa turbez de caldura in cele 2 ore pe care urmeaza sa le facem pe barca pana la Mila Din fericire, am uitat un mic amanunt. In viteza, pe barca simti un fel de briza care anuleaza complet caldura. Ba dupa vreo jumate de ora, simt nevoia sa-mi trag o geaca subtire peste tricou.

In port i-am cunoscut si pe ceilalti colegi: Dana si Ionut, un cuplu de varsta un pic mai mare decat noi, si inca un cuplu cam de varsta parintilor nostri, ai caror nume din pacate nu l-am retinut. Initial am crezut ca vom merge cu o barca mult mai mare, intr-un grup de 16 persoane, insa cand am aflat ca suntem doar 6, m-am bucurat foarte tare. Dupa o mica portiune pe mers pe Bratul Sf. Gheorghe, unde Dunarea e lata cam jumate cat e acasa la Galati dar totusi foaaarte lata , Iulian coteste prima la stanga pe primul canal, Canalul Mila Dupa inca o stanga si o dreapta, urmate de o combinatie de stangi si drepte pe care mi-ar fi greu sa le reproduc, sunt pierduta total.

Iulica tot zice ca ala e canalul nu stiu care, ca celalalt se cheama nu stiu cum, ca acum suntem pe lacul zi-mi sa-ti zic, dar eu nu pot decat sa ma intreb cum Doamne iarta-ma o stie el pe ce apa e si pe unde tre s-o ia, ca mie toate canalele mi se par la fel. E totul o apa, tot peisajul e identic.

E clar, daca ma lasi aici naiba ma ia, habar n-am unde sunt. Iar in timp ce imi vine gandul asta in cap, ma surprind cautand pe rucsac sa vad daca mai am busola prinsa. Ah, pfiu, e acolo. Sunt salvata : La un moment dat, brusc Iulian coteste printr-un spatiu foarte ingust, ne ferim capetele si tinem crengile de salcie cu mana sa ne plesneasca peste ochi, si ajungem cu barca pe un lacusor.

Ne apropiem de ceva palcuri de vegetatie care par ca plutesc miraculos pe apa, si raman socata. Undeva pe unul dintre aceste palcuri, ascuns bine de tot de priviri, este un cuib cu 6 oua! Pana la Mila 3 vedem si o multime de pasari. Un lebadoi infoiat Iulica zice ca asta inseamna ca are femela cu oua prin preajma si da ture de paza , cormorani sus in copaci excrementele lor sunt foarte acide, asa ca o sa vedeti ca arborii pe care stau sunt cheliti in partea de sus , starci galbeni, egreta mica si parca si niste pelicani, dar mie tot la cuibul cu oua imi sta gandul.

Incredibil sa vezi asa ceva. Ce inseamna sa fii de-al locului si sa stii unde sa te uiti. Ivan Patzaichin este nascut aici, dar si Serghei Covaliov de asemenea canoist campion si campioanele noastre caiaciste Maria Popescu-Nichiforov si Agafia Constantin-Buhaev. Ne dam jos de fapt in sus , trecem de cainele frumos, zurliu si foarte prietenos care pazeste pontonul vrea sa mi se urce in cap, nu alta si Iulica ne conduce spre pensiune.

Mergem drept pe o ulita micuta, apoi facem stanga pe o alta la fel, si dupa cateva case am si ajuns. Sunt asa de aeriana incat nici macar nu-mi dau seama ca am fost adusi la o alta pensiune decat cea la care trebuia sa fim. Aflu ca am fost mutati.

Oh well… Dupa o prima masa traditionala cu bors cu perisoare din peste prima data cand mananc asa ceva! Cristi e prea molesit, asa ca plec singura. Ma duc pana inapoi la ponton singurul drum pe care-l stiu :P dar soarele nu apune acolo. Asa ca ma intorc pe ulita si in dreptul pensiunii, in loc sa intru pe poarta, ma trezesc ca merg mai departe. In capatul ulitei imi dau seama ca apusul este in toi, si e fix in directia spre care merg, dar cum sa ajung sa vad mai bine?

Ma gandesc un pic daca se merita. La urma urmei, apa este in partea cealalta si un apus aici fara apa oare cat de interesant ar putea fi? Dar nu e ca si cum am altceva mai bun de facut, asa ca incerc sa vad daca dupa cladirea aceea mare din dreapta oi vedea vreo ceva. Fac stanga pe inca o ulita, de data asta fara dale de piatra pe jos, si ajung la cladirea cea mare care pare a fi o scoala. Ulita se termina, dar vad o potecuta prin iarba prin curtea ei, asa ca merg pe ea.

Nu mai e nimeni pe aici, asa ca aproape imi sta inima o secunda cand din iarba scoate la un moment dat capul un catelus. Nu ma impacientez foarte tare, toti cainii sunt foarte mici aici, de talie pitica, si oricum, nu latra, nici macar nu se sinchiseste prea tare, si cand il intreb ce face acolo, se uita destul de plictisit la mine.

Cred ca l-am trezit din somn. Imi continui drumul prin iarba iar dupa inca vreo 10 pasi dupa scoala raman masca. Nu pot sa cred ca am asemenea noroc. N-am mai fost in viata mea aici, dar cumva am reusit sa ajung nu numai intr-un loc ideal de vazut apusul, dar am ajuns chiar la apa. Am uitat ca pontonul de fapt este pe un mic canal care delimiteaza doar una dintre laturile Milei Cealalta latura e tot la apa.

Iar acum, aici, am in fata ochilor unul dintre cele mai frumoase apusuri pe care le-am vazut vreodata. Fac zeci de poze si plec abia dupa ce soarele a disparut de tot, gasindu-mi drumul inapoi spre pensiune in semi-intuneric. Am un sentiment foarte bun. Cu asa un inceput, simt ca numai lucruri bune urmeaza sa se intample. La ora planificata pentru plecare deja s-a pornit si stam zgribuliti sub streasina, cu toate hainele pe noi acu ce bine ca am luat toate hainele de munte : si ne rugam sa se opreasca.

Rugamintile ne sunt ascultate si ploaia se opreste.

LES MENTEUSES TOME 9 PDF

Oh no, there's been an error

Distribuie In mintea oricui numele lui Burgess e asociat automat cu Portocala mecanica Violenta romanului isi are sursa intr-o intamplare tragica din viata scriitorului: in timp ce era insarcinata, sotia lui e atacata, pierde sarcina si moare cativa ani mai tarziu. Alex, personajul central al romanului, putea fi foarte bine autorul atacului. Cand, in urma unui atac, e inchis si condamnat la 14 ani de inchisoare, Alex accepta sa fie supus unui tratament care sa extirpe raul din el. Medicamentele si imaginile pe care e obligat sa le priveasca isi fac efectul: violenta ii produce acum lui Alex o senzatie puternica de greata. Eliberat de instinctele criminale, e trimis inapoi in societate, acolo unde este lipsit de orice mijloc de aparare si cade, la randul lui, victima bestialitatii. Succesul formidabil al romanului a fost dublat de scandalul iscat in jurul filmului lui Stanley Kubrick

EGON BONDY BASNE PDF

.

10 U.S.C.654 PDF

.

GLUCOGENOSIS TIPO 1B PDF

.

Related Articles