BAUDRILLARD SISTEMUL OBIECTELOR PDF

Symbolic Exchange and Death, Forget Foucault , trans. English Olvidar a Foucault , trans. Spanish Dimenticare Foucault, Pgreco,

Author:Kiramar Daikus
Country:Armenia
Language:English (Spanish)
Genre:Politics
Published (Last):26 September 2005
Pages:317
PDF File Size:18.14 Mb
ePub File Size:16.16 Mb
ISBN:129-5-84218-814-5
Downloads:34044
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Kajimuro



Alimentele noatre, cumparaturile cotidiene ne sunt furnizate intr-o infinitate variata de materiale, combinatii si forme. Ce este ambalajul? Majoritatea ambalajelor comerciale servesc doua functii importante: protejarea produsului impotriva avarierii pe durata tranportarii si promovarea produsului catre clientul final. Cele mai intalnite tipuri de ambalaj includ cartonul, hartia, pungile, cutiile, conservele, containerele pentru bunurile industriale sau alte recipiente destinate produselor de larg consum vezi anexa 1.

Packaging-ul este foarte important, atat pentru vanzatorii, cat si pentru cumparatorii de produse. In primul rand pentru ca poate preveni distrugerea, ruperea, furtul, dar, mai ales pentru ca in acelasi timp sporeste comoditatea utilizarii sau depozitarii si inlesneste identificarea produselor. Daca inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial problema ambalarii era lasata pe mana tehnicienilor, curand dupa aceea, companiile au devenit din ce in ce mai interesate de marketing si promovare ca metode de convingere a clientilor sa-si achizitioneze singuri produsele.

Drept rezultat, din ce in ce mai multi industriasi incep sa vada packaging-ul drept un element integrant al strategiei de marketing orientate catre seducerea cumparatorului. Aceasta crestere a atentiei pentru packaging are loc odata cu transformarile socio-economice survenite pe glob. Pe masura ce consumatorii devin mai educati si mai instariti, asteptarile lor, dar si increderea in produs cresc. Astfel, ambalajul trebuie sa treaca testul raftului, acolo unde este expus catre potentialul cumparator si trebuie sa se faca remarcat.

Nu este suficient doar sa ofere informatii, trebuie sa si motiveze cumparatorul in decizia de achizitionare, caci, in fond, ambalajul reprezinta interfata dintre produs si consumator, cea care creeaza o prima imagine. Iar acest fapt il face foarte interesant de studiat in contextul globalizarii pietelor si extinderii brandurilor, pentru ca ne confruntam, in primul rand, cu bariere comunicationale, tabu-uri sau valorizari diferite ale produselor in sine, care se vor reflecta in ambalaj.

Fiecare dintre obiectele noastre practice e legat de unul sau mai multe obiecte structurale, insa intr-un anume fel aceste obiecte isi abandoneaza continuu structuralitatea tehnica in folosul unor semnificatii secunde, alunencand din sistemul tehnologic in sistemul cultural. Cam acestea sunt aspectele de care se va preocupa lucrarea noastra in capitolele viitoare, incercand sa defineasca unele repere antropologice privind ambalajul, precum si inscrierea sa in normele culturale prin prisma obiceiurilor de consum.

Arheologia packaging-ului. De la amforele grecesti la sticla din Pop Art. In cazul nostru contextul este legat de evolutia conceptului de hranire, atat in sens metabolic, cat si economic.

Problemele ridicate de nevoia de hranire, de nevoia de reproducere si de nevoia sanitara trebuie rezolvate si sunt, prin crearea unui mediu nou, secundar, sau artificial. Cand oamenii s-au transformat in culegatori si producatori de hrana a aparut si problema depozitarii. Dar natura oferea solutii precum scoicile, tigvele de dovleac, pieile de animale sau frunzele. Tesaturile proveneau din blanurile folosite pe post de imbracaminte primitiva.

Fibrele erau transformate in rogojini sau panzeturi prin impletire si legare, iar panzele astfel obtinute erau folosite pentru a inveli diverse produse sau pentru a se croi din ele sacose. Datorita procesului de impletire, ierburile si mai tarziu trestia, erau transformate in cosuri pentru a depozita surplusul de hrana. Astfel, anumite alimente erau salvate pentru a fi consumate ulterior si oamenii pierdeau mai putin timp pentru a-si cauta hrana.

Pe masura ce a inceput descoperirea minereurilor si a compusilor, s-au dezvoltat metalele si olaritul, ducand catre noi forme de packaging.

Prezentam mai jos o cronologie aproximativa a aparitiei packaging-ului premodern preluare din articolul A history of packaging de Paula Hook si John E Heimlich, Universitatea Ohio, urmand a relua pe scurt modul de constituire: cu mai bine de Hartia si produsele de hartie. Hartia este probabil cea mai veche forma a ceea ce numim astazi packaging flexibil.

Chinezii foloseau in secolele I-II i. In urmatorii de ani tehnica obtinerii hartiei a fost rafinata si transportata in Orientul Mjlociu, apoi in Europa si in final a ajuns in Marea Britanie in In cele din urma aceasta tehnica a patruns in America in Georgetown, Pennsilvanya in anul Totusi aceasta hartie era cumva diferita de cea pe care o cunoastem astazi, fiind obtinuta prin toarcerea firelor si apoi din carpele de in. Abia in hartia a fost obtinuta din pulpa de lemn.

Ca diferite alte inovatii, cartonul a fost descoperit intamplator in de catre Robert Garr, un tipograf din Brooklyn, in timp ce imprima un sac cu seminte. Hartia si cartonul s-au dezvoltat ca materiale de ambalare a alimentelor la sfarsitul secolului al XIX-lea. Totusi costurile erau foarte mari, uneori mai mari decat ale produselor in sine, dar odata cu inovatiile tehnologice s-au descoperit si metode de ambalare mai ieftine, care sa permita folosirea cartonului, dar nu si pentru produsele lichide.

In in SUA, cartonul a devenit impermeabil la grasimi si lichide prin acoperirea cu un strat de parafina. Popularitatea hartiei si a cartonului a crescut mult in secolul XX, insa odata cu inventarea plasticului, care a capatat un rol esential in industria packaging-ului, hartia si produsele sale inrudite au inceput sa piarda teren. O revolutie in domeniul pacakaging-ului a constituit-o aparitia Tetra Pak in in Suedia, care a permis folosirea cartonului ca recipient pentru lapte, sucuri naturale si bauturi acidulate.

Aplicarea uni strat de polietilena pe carton a insemnat o adevarata amenintare pentru sticla si cutiile de tabla. Sticla Desi fabricarea sticlei a inceput in anul i. Obtinuta din materiale de baza calcar, soda, nisip si siliciu , toate ingredientele erau pur si simplu topite, apoi se modelau.

De la aceasta descoperire timpurie, procesul de mixtura si ingredientele au ramas aproape nemodificate, dar tehnicile de modelare s-au schimbat foarte mult. Inventarea tevei de suflat de catre fenicieni in anul i. Hr, nu numai ca a crescut rapiditatea procesului, dar a facut posibila aparitia recipientelor rotunde. Culorile au fost disponibile de la inceput, dar varianta transparenta, clara a sticlei a fost descoperiaa abia la inceputul erei crestine.

In urmatorul mileniu procesul s-a extins constant, dar incet de-a lungul Europei. In ciuda fragilitatii si a costurilor mari de productie, sticla are un avantaj asupra cutiilor metalice, este inerta din punct de vedere chimic. Sticla a devenit o forma convenabila de packaging in cand Michael J. Owen a inventat o masina semiautomata de productie pentru borcane si sticle. In secolul al XIX-lea o mare problema a recipientelor din sticla era gasirea unei metode de resigilare. Ca tip de packaging rigid, sticla are inca o mare intrebuintare astazi.

Metale Stravechile cutii si cesti, confectionate din aur sau argint erau mult prea valoroase pentru uzul comun. A trebuit sa se descopere aliaje mai puternice si alte metale, mai usoare si mai practice. Procesul turnarii cositorului a fost descoperit in Bohemia in , iar cutiile de fier suflate in cositor erau cunoscute in Bavaria inca de la inceputul secolului al XIV-lea. Totusi, procesul turnarii a fost un secret bine tinut pana in anii Multumita ducelui de Saxonia care a furat tehnica, procesul s-a dezvoltat din Europa in Franta si Marea Britanie pana la inceputul secolului al XIX-lea.

Cand acest proces a fost exportat si in SUA, otelul a inlocuit fierul, ceea ce a imbunatatit calitatea continutului. In , in Londra se vindea tutun in canistre de metal. Cu toate acestea, nimeni nu era dispus sa foloseasca metalul pentru mancare, fiind considerat otravitor. Inceputurile tehnologiei moderne alimentare ii sunt atribuite experimentelor bucatarului francez Nicolas Appert In , guvernul francez ofera un premiu de Cererile de asigurare adecvata a hranei pentru armata au avut o mare importanta in istoria packaging-ului modern si a conservarii alimentelor.

Dupa 14 ani de experimente, Appert dezvolta o metoda de conservare a hranei prin fierbere. Carnea sau legumele erau intai fierte in ibrice descoperite si puse in borcane. Dupa eliminarea a cat mai mult aer posibil, borcanele erau sigilate cu grija cu dopuri de pluta si introduse apoi in apa fierbinte. Appert a ales sticla drept recipient pentru ca el considera ca aerul este cauza deteriorarii mancarii, iar sticla este un material mai putin penetrat de aer.

Este de mentionat faptul ca in vremea lui se stia ca microorganismele cauzeaza alterarea mancarii. Procesele implicate in deteriorarea hranei au fost intelese abia la jumatatea secolului al XIX-lea datorita rezultatelor muncii unor oameni de stiinta precum Louis Pasteur In Appert publica eseul despre conservare si este premiat de imparatul Napoleon cu cei Peste un an, o versiune in engleza este publicata la Londra si noile metode de conservare a hranei in sticla se extind rapid in alte tari.

Experimentul lui Appert este imbunatatit de Peter Durand, care in patenteaza folosirea recipientelor din metal, mult mai usor de confectionat si mai rezistente decat cele din sticla.

El a suflat interiorul cutiilor de fier cu un strat subtire de cositor. Pana in , conservele ajunsesera in SUA, dar nimeni nu dorea mancare conservata pana la inceperea Razboiului Civil. Pentru mult timp oamenii au privit cu suspiciune conservele si pe buna dreptate. La jumatatea secolului XIX, mancarurile produse prin conservare se deteriorau din cauza metodelor inadecvate de incalzire. Apoi, incepand cu , in SUA si mai apoi in Europa, conservele confectionate manual au fost inlocuite cu cele industrializate.

Noua tehnologie a facut posibila dezvoltarea unor firme gigant ca P. Armour, dar cu toate astea, produsul era ambalat in conserve mari, rosii, neatragatoare. Razboiul Civil a avut o contributie semnificativa la popularizarea mancarurilor conservate. Armata trebuia sa fie hranita si guvernul a contractat firme care sa asigure proviziile necesare. In aceste situatii dificile, populatia a invatat ca mancarea conservata poate fi gustoasa si hranitoare.

Inventarea desfacatoarelor de conserve practice la sfarsitul secolului al XIX-lea a facut manevrarea acestora mult mai convenabila pentru consumatori. Multi ani totusi, gustul majoritatii conservelor lasa mult de dorit.

Pe de alta parte, trebuie mentionat faptul ca produse precum mazarea si somonul conservate erau vandute cu regularitate locuitorilor preeriilor americane si celor din suburbiile engleze, care nu mai consumasera vreodata aceste produse proaspete. Cu toate acestea, pierderile cauzate de microorganisme ramaneau mari. Abia la sfarsitul secolului XIX cercetarile desfasurate la Institutul Tehnologic Massachusetts au adus o contributie importanta la imbunatatirea calitatii, valorii nutritive si gustului mancarii conservate in metal si sticla.

La inceputul secolului al XX-lea, conservele grele au fost inolcuite cu altele facute din materiale mai usoare, iar producatorii mizau pe ideea ca produsele lor erau igienice si deci mai sigure consumului decat cele neambalate vandute vrac. Plastic Plasticul este cel mai tanar in comparatie cu alte materiale de ambalare. Desi desoperit in secolul XIX, cele mai multe tipuri de plastic erau destinate armatei si perioadelor de razboi.

Stirenul a fost distilat dintr-un arbore din familia coniferelor in Dar aceste produse timpurii erau faramicioase si se casau usor. Germanii au rafinat procesul in , iar in plasticul era disponibil la nivel mondial.

Materialele izolatoare cat si cutiile din plastic, cestile si tavitele pentru carne din industria alimentara au devenit foarte populare.

Clorura de vinil, descoperita in , a facut posibila dezvoltarea ulterioara a chimiei cauciucului. Un alt plastic a fost inventat in timpul Razboiului Civil American.

Din cauza lipsei de fildes, un producator de bile de biliard a oferit o recompensa de Inginerul new-yorkez John Wesley Hyatt, impreuna cu fratele sau au experimentat cativa ani pana sa creeze noul material.

CESSNA 172S POH PDF

Jean Baudrillard

.

22TCN 249-98 PDF

Jean Baudrillard - Sistemul Obiectelor

.

BELDEN 8444 PDF

Sistemul obiectelor - Jean Baudrillard

.

Related Articles